„Aceste ultime luni mi-au facut piele de gaina. Atat de multe experiente pline de entuziasm si provocari ce trebuiesc procesate. Sunt prea multe in capul meu si un stiu de unde sa incep…”
Asociatia Lumea lui Pinocchio are plăcerea de a împărtăși cuvintele lui Laia Casas Portell. Laia este voluntara in cadrul proiectului „EU Volunteers to learn” (ref. nr. 2016-1-RO01-KA105-024178), finantat prin programul european Erasmus+; proiectul vede colaborarea intre Asociatia Lumea lui Pinocchio si partenerul din Spania COCAT.
Citind cuvintele ei, o sa aveti piele de gaina!
Inainte sa plec din Catalonia auzeam continuu: De ce Romania? Esti sigura? Nu mai sunt alte tari din care sa alegi? Dar, bineinteles, cei care mi-au pus aceste intrebari nu au fost niciodata acolo. Acum dupa ce proiectul meu s-a terminat, am calatorit prin tara, pot spune ca aceasta experienta m-a facut sa alung prejudiciile sociale care sunt aici; cat si „abuzul” (intr-un fel) pe care Europa de Est il primeste de la cei care l-au facut cunoscut ca pe niste stereotipuri. Romania are orase interesante si zonele rurale sunt incantatoare, oameni ospitalieri si o atmosfera frumoasa, anotimpuri bine definite si peisaje minunate, si nu, nu este periculos si nesigur. Mai mult, cu ajutorul comunitatii SEV, am avut posibilitatea sa cunosc oameni ce provin din diferite medii Europene; care mi-au permis sa-mi largesc orizonturile si inca o data sa daram stereotipurile si prejudiciile. Schimbul cultural m-a facut sa inteleg realitatea este un puzzle de perspective, si este esential sa respecti, sa intelegi si sa pastrezi diversitatea pe care o avem.
In Panciu, o casa romaneasca traditionala a devenit „acasa”, si odata cu ea ceilalti voluntari, staff-ul centrului si cativa prieteni. Ei erau cei care te ajutau cand aveai nevoie si erau cei alaturi de care impartaseai momentele bune. Inimi blande, oameni buni, mica ta familia. Era ceva in ei ce am putut simti inca de la inceput: toata lumea era implicata, la Asociatia Lumea lui Pinocchio, pentru a face lucrurile mai bine. Pentru acei copii sunt dispusi sa devina tot ceea este necesar si nu ceea ce dicteaza societatea, familia sau trecutul.
Imi aduc aminte de prímele zile ca fiind cele mai obositoare pe care le-am trait; atat de multa informatie transmisa, incercand sa tin pasul… ajungi acolo plin de energie dar trebuie sa incepi de la zero, asa ca ai nevoie de rabdare si timp sa intelegi despre ce este vorba. Regulile casei si a centrului, cultura, limba, oamenii cu viata lor cotidiana… si, desigur, copii, fiecare diferit fata de celalt. Putin cate putin, sa merg la Asociatia Lumea lui Pinocchio inseamna sa sarbatoresti fiecare clipa impreuna cu copii, sa sufli in lumanari cu ei la fiecare zi de nastere; sa te bucuri de fiecare activitate sportiva, artística sau educationala. Veneam pentru fiecare „Multumesc!” dupa ce-l ajutam pe Manu la teme sau dupa ce ofeream un castron de ciorba lui Fernandito; pentru zambetele Iasminei si a Nicoletei atunci cand sar coarda sau se joaca; pentru fiecare „Buna dimineataaaaaaaa!” dat de Gimi la statuie si pentru fiecare imbratisare a lui Madalin mic; pentru coreografie improvizata cu Maria si Angela; pentru fiecare moment de teatru a lui Costi si pentru piruietele facute de Vali; pentru discursurile lui Denis, pentru fiecare „Unde este Tiby?”. Acestea au fost lucrurile care mi-au imbunatatit zilele petrecuta aici.
Pe langa toate astea, nu toate erau bune si frumoase, ne-am mai certat sau suparat. In fiecare zi era mai usor sa observi nevoile lor, dar este dificil sa umpli golurile intr-un timp asa de scurt. Puteam simti doua realitati care merg concomitent, viata lor inseamna mult mai mult decat ceea ce traiesc ei alaturi de noi la centru; este difícil sa-i intelegem, sa le intelegem comportamentul, reactiile in anumite situatii. Se spune ca nu putem alege de unde venim, dar putem alege unde sa ajungem; realitatea copiilor de la centrul Pinocchio ne spune ca de multe ori asta este un lucru greu. Au in calea lor multe bariere de depasit si multi pereti de daramat.
Ar mai fi mult mai multe de impartasit, de invatat, de vazut si sa fii la Lumea lui Pinocchio. Aceste cateva cuvinte nu sunt suficiente pentru a va explica experienta mea din Panciu, Romania si nici toata munca depusa pe care o fac cu totii la centru. Ma simt norocoasa ca am luat parte la acest proiect, ca am cunoscut acei copii care sunt oameni mari in corpuri mici… care iti pot oferi lectii de viata.
Laia Casas Portell, Ianuarie 2017
