„Tigan/Zingaro/Zigeuner/Tsigane/Anthiganoi”Gypsy/Gitanos”sau similar, sunt termeni care in timp au fost atribuiti in diverse tari grupurilor de origine diferita si fara vreo legatura intre ele (o secta religioasa, crestini in fuga din Egipt sau din „Micul Egipt”, diferite grupuri de romi, comunitati nomade, persoane fara un adapost stabil etc). Aceste nume se refera astazi la comunitatea de romi si au capatat in toate limbile o puternica conotatie negativa
Denumirea „nomad” e imprecisa si reprezinta doar o mica parte a comunitatii, multi dintre ei fiind stabiliti de mai multe secole in toate tarile europene si nu numai. Recentele fenomene de emigrare sunt cauzate, pentru majoritatea emigantilor, de necesitatile economice, fuga de razboi sau teama de violente.
In 1° congres din 1971 din Londra la Congresul Mondial al Romilor s-a stabilit ca denumire oficiala numele de „Rom”,insemnand „om”sau „omenire”, inclusiv tuturor grupurilor numite diferit in lume (Sinti, Manouches, Caldarari, Lovari, Nawar, Yeniches, Kale, etc). Ziua in care se deschide congresul, 8 aprilie, devine Ziua Internationala a Romilor sarbatorita in toata lumea. La congres s-a ales ca imn national”Djelem Djelem”,compus in 1969 de Zarko Jovanovic, si drapelul Romani, o roata indiana rosie pe un fond jumatate verde, ce simbolizeaza pamantul acoperit de iarba si cealalta jumatate bleu, care simbolizeaza spatiul infinit al cerului.
Congresul Mondial al Romilor (I.R.U.-International Romani Union) e o organizatie non guvernamentala recunoscuta ca fiind o componenta a Consiliului European din 1972, ca si o componenta consultativa a UNESCO in 1979, ca ONG al UNICEF in 1986, ca si component consultativ a ONU in 1993.
Cine sunt Romii?
Poporul rom e o uniune de grupuri familiale, de comunitati ce difera in limbaj, religie, cultura, dar
care au o istorie comuna, scara a valorilor si o organizare sociala comparabila. Alte caracteristici comune ale acestor popoare sunt: folosirea unui limbaj (romani) cu caracter in principal verbal format din diferite dialecte; o organizare de tip familial si pentru unii axata pe mobilitate; o traditie in activitati independente si polivalente; o foarte mare solidaritate familiala. Istoria si cultura acestor grupuri sunt influentate de prejudecati si stereotipuri, acumulate in timp si a caror origini sunt si astazi incerte. Cativa istorici fac referire la originile lor ca fiind din nordul Indiei, de unde ar fi emigrat din motive necunoscute in sec.XI. Alti istorici nu sunt de acord cu aceasta ipoteza.
Primele semne ale existentei Romilor in Europa dateaza inca din secolul al XII, cand mici grupuri incep sa se formeze in Grecia de astazi si in Balcani. La inceputul secolului al XIV prezenta lor devine din ce in ce mai numeroasa si din 1386 unele familii au fost luate in sclavie in Moldova si Valahia,pentru 500 de ani. In secolul al XVI-lea prezenta grupurilor de romii a fost confirmata in toate tarile europene: in aceasta perioada, unii se asezasera definitiv, altii se mutau din regiune in regiune: pelerini,comercianti ambulanti, meseriasi.
De cand au venit in Europa, Romii au fost in acelasi timp persecutati si tolerati ca si o calamitate naturala care vine si e recunoscuta. Incercarile diverselor tari de a rezolva „situatia romilor”au luat forma clasica de excludere, de punere sub arest, de includere prin asimilare sau prin excludere fizica. In ciuda faptului ca s-au aplicat aceste politici pe o perioada lunga, e clar ca pentru guvernele tarilor Europei de Est si Vest problema persista.
In cursul anului 1900, mai multe tari europene industrializate construiesc un arsenal juridic si administrativ pentru protectie impotriva „tiganilor si vagabonzilor”. „Problema Tiganilor”devine in special in Germania o dezbatere politica legata de preocuparile locale a controlului biologic al populatiei. Mai multi ideologi din „noua stiinta” au cautat sa demonstreze ca Romii nu sunt doar nesociabili, „criminali irecuperabili”, dar si rezultatul tuturor „raselor inferioare”. Nebunia nemtilor a dorit distrugerea romilor, supunerea acestora la munci fortate, supunerea la experimente umane, la masacru colectiv. Astazi, inca e incert numarul victimelor, dar se vorbeste de peste 500 000 de persoane.
Incepand cu anii ’90,opinia internationala redescopera existenta unui popor pe care il credea disparut. Miile de Romi ce plecasera din tarile de Est spre tarile industrializate, si mai ales in Germania, au trezit un nou sentiment european anti-rom care se uneste cu politica din ce in ce mai restrictionata in ceea ce priveste strainii. „Problema rom” e in centrul politicii europene si nationale si o serie de masuri au fost luate in Consiliul European cu privire la educatia, asistenta si emigrarile Romilor in interiorul Comunitatii Europene. Aceste decizii au dat o mare speranta familiilor, dar in realitate politicile europene intra in conflict cu situatiile la nivel national care nu sunt permisive.
Limba romani
Limba romilor, romani, e de origine indiana. Deriva din sanscrita si se aseamana cu principalele limbi
vorbite azi in nordul Indiei si in Pakistan. In decursul anilor de deplasare continua s-a impartit si modificat in functie de cultura intalnita. De mii de ani, limba romani a fost modelata si transformata in functie de experienta istorica a locuitorilor, dand astfel nastere la diferite dialecte. Acestea se deosebesc prin diferente de fonetica si morfologie si reflecta identitatea fiecarui grup familial. Limba nu are doar un rol de comunicare, ea fiind si un mod de identificare colectiva, instrument de emotii si sentimente.
Intelegerea perfecta intre interlocutori ce folosesc un alt dialect nu e mereu necesara. De cele mai multe ori, romii cunosc doua sau mai multe limbi, si daca exista vointa fiecare foloseste alte cuvinte sau sinonime, micsorand accente sau folosind o alta limba, cum ar fi aceea a tarii in care se afla.
De subliniat faptul ca romani este o limba orala, transmisa din generatie in generatie cu o bogata incarcatura de cauze sociale. Diverse grupuri au pierdut obiceiul de a folosi limba romani ca de exemplu Gitani din Spania si Travellers din Irlanda. In alte tari folosirea limbii incepe sa fie din ce in ce mai rara, multe comunitati adoptand complet limba locala. In acelasi timp e in curs un proces de standardizare a limbii romani. E rezultatul vointei unei parti a intelectualilor Romi si al Uniunii Romani de a avea propria limba si de a se afirma ca un popor unit sub o singura limba. Se vorbeste de un pas important din punct de vedere cultural, lingvistic si chiar politic tinand cont de faptul ca Romii nu au o nationalitate de referinta.
