Săptămâni pentru a conta și re-numărarea bile, creioane, degete, dar totul pare inutil. Dar când vine rezultatul, lacrimile deține oboseală. Aceasta este povestea lui C. și caietului ei de matematică. Este povestit din Kietty, voluntara SEV în Panciu, cu ocazia Romano Dives.
Întotdeauna am crezut că scopul unui voluntar ar trebui să fie de a lasa, in locul in care desfasoara serviciul sau, ceva concret, ceva care nu pot fi șters cu plecarea sa. A fost pentru acest motiv, că din prima zi m-am dus până la acei copii care au avut dificultăți serioase în procesul de învățare, în speranța de a intra/incide în mică parte în călătoria lor de învățământ.
Acest lucru atunci este povestea de C. care pe caietul său de matematică are sumele de două cifre, dar isi petrece zilele la număr și re-conta bile de abac, fără a scrie nici un rezultat. Cu trecerea zilelor, am încerca împreună să ia câțiva pași înapoi pentru a vedea ce a fost decalaj/lacuna, până în ziua în care ne aflăm în fața unui „unu plus unu”, fără a avea nici cea mai mică idee de ceea ce ar putea fi rezultatul.
Ne petrecem următoarele săptămâni pentru a conta și re-conta bile, hai să încercăm cu creioane, se simt cu degetele, dar totul pare inutil: să spun de nenumărate ori că sunt cinci degete la o mână și ca bilele pe rand abacului sunt zece pare să nu lase nici un semn în micul cap de C. Dar în cele din urmă, să renunțe pentru ce? Eu am învățat să ma plimb cu bicicleta la varsta de 22 ani și numai pentru că eșecurile mele timpurii au insistat pe nimeni, asa ca am continuat pe drumul meu.
Desene, cutii, cercuri, patrate… cred că le-am încercat peste tot. Pai, zilele trecute, un pic descurajata, am încercat să repropun lui C. acele celebre sumele de două cifre și trebuie să recunosc că am reținut lacrimile cu dificultate. Rezultatele exacte și nu întâmplător! În cele din urmă, degetele de pe mâna ei au fost cinci și bilele abacului zece… si nu a avut nevoie să re-conteze de fiecare dată pentru că „deja stiu cat sunt „. Acestea sunt satisfacțiile de un voluntar! Nu știu dacă C. a înțeles motivul de ochii mei strălucitoare și strigătul meu de bucurie, dar cred că nu voi uita niciodata acel zi!
Kietty Bassi, voluntara SEV in cadrul proiectului “Let your voice be heard: Education Voices Society!” (RO-21-107-2013-R2).
Romano Dives: În lumea de astăzi sărbătorim Dives Roman, amintind de 08 aprilie 1971, ziua în care pentru prima dată s-au adunat la reprezentanții la nivel internaționale ale comunităților de romi constituiind Uniunea Romani, prima asociație la nivel mondial de romi recunoscut din 1979 de către ONU.
